Renasc


renasc
Într-o zi, în fiece an,
pe soclu clădit într-un os de unire-
vitală piatră, ce crește sub neam
și mie mereu temelie.

renasc
din părinții pe care i-am vrut-
cu roua pe zâmbet, adânc pământești,
veniți de la Nistru și de la Prut,
atât de firesc, românești...

renasc
și mă urc pe tăiș de arcuș
să văd, că poate se-ntoarce Brâncuși
și Țara-l va cere acasă, acuși
și noi în trezire totală de duș...

renasc
mai dorind președinți patrioți
și parlamente- fără de hoți
și noi- un popor, de acum nefurând,
de la copii- viitor pe pământ...

renasc
în orașe fără de măști-
mă vezi și te văd-cine sânt, cine ești
și păsări ce duc un șirag dispărând-
și eu ,dar și tu –mulțumind...

renasc
într-un alt de lumină șuvoi
și păsări, prin inimi, se-ntorc înapoi-
și eu, prin sat pe la noi, pe-o creastă de lut,
n-am frici- de nimic și de nimeni
și eu te salut!

04.08.2020
Arcadie lipcanu



2 Comentarii

  • de ISTRITEANU

    Ar fi bine ca fiecare să renaștem având ca ținte elemente de de temelie pentru țară, pentru neam și să avem ca modele:părinții, personalități, politicieni patrioți.
    Trebuie însă și cetățenii să fie responsabili, conștienți că totul prin efot se obține și numai uniți vom reuși și aici vom dăinui...
    Un poem deoseit sub toate aspectele...
    Felicitări d-le prutean !


  • Avatar of pruteande prutean

    Mulțumesc mult pentru apreciere, pentru silința și răbdarea de a analiza ...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!