Demn


Un uliu rănit,
Survolează ultima dată câmpul.
Zboară fără țintă, fără gând,
Simte că i-a venit timpul.
În spatele lui trei ciori
În zbor îl însoțesc.
Mai nu îl prind de subțiori
De cât la locul lui râvnesc.
Dar el plutește liniștit,
Poate e ultimul lui zbor.
Să se despartă de cerul infinit
A știut mereu că nu-i ușor.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!