IUBIREA MEA, FĂRĂ APUS

Nu pot să-ți uit nicicând privirea
Ce mă scăpa de ploi și ger,
În ea puteam găsi iubirea
De la pământ până la cer.

N-am mai trăit așa momente...
Doar le-am visat și n-am crezut
Că voi avea mereu o sete
Pentru-al tău perfect sărut.

Mi-ai fost chiar dragostea curată
Ce s-a născut la ceas târziu,
Ce mi-a cuprins inima toată
Și m-a făcut ce-am vrut să fiu.

Mi-ai demonstrat mereu prin fapte
Că mă dorești necontenit,
Mi-ai dăruit o albă noapte
Când m-ai simțit neîmplinit.

Nu cred că o să pot vreodată
Să-ți mulțumesc îndeajuns,
Ce îți voi da, e fără pată,
IUBIREA MEA, FĂRĂ APUS!