Un adolescent, un idol și multă dragoste

Avatar of adamescu33de adamescu33 în Poezii de Dragoste 0 comentarii

Trupul meu creștea ușor-ușor, mult deasupra firului ierbii, florilor și gâzelor mărunte,
se înălța ca un templu spre cer, înăuntrul căruia sufletul meu se simțea ca un idol
și îmi doream cu toată ardoarea adolescenței să fiu aclamat, admirat, adulat și mai ales
iubit de fata aceea cu ochi de topaz, cu zâmbetul blând și mai larg ca orizontul,
cu palmele mici, dar mustind de mângâierile pe care nu le dăruise nimănui incă
și pe care credeam că le păstrase pentru mine ca o ofrandă adusă sufletului meu
atât de drag sufletului ei pereche. Pofteam la mângăierile ei, ca la untul întins de mama
pe felia albă de pâine și știam că buzele ei sângerii așteptau cu înfrigurare să le sărut,
ca să revărse asupra buzelor mele ambrozia, care se cuvenea numai mie și zeilor.
Tinerețea pulsa în mine și doream să cuprind întregul univers cu brațele mele tari;
Toate făpturile de pe pământ, de sub pământ, din ape și cele care cutreierau văzduhul
trebuiau să mă cunoască, să mă asculte și să se remodeleze sub mâinile mele creatoare
să mi se supună și să se îmblânzească sub apăsarea privirilor mele tăiose ca sticla;
Nimic însă nu mai doream, când adormeam liniștit la umbra răcoroasă a cârlionoților ei.

(din ciclul Varste)



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!