Până când zorii ne vor risipi

În timp ce ne mâncam amândoi zilele
m-am înecat subit cu un miez de noapte,
încât am simţit gustul intunecat al morţii.
Tu te-ai speriat şi m-ai strâns tare în braţe,
până când am revenit în mine insumi.

Năpădiți de atâta iubire cultivată împreună,
ne dezbrăcăm de trupurile uzate de viață
și ne spălăm amintirile în aceleaşi vise,
adormind adânc cufundaţi unul în altul,
până dimineața, când zorii ne vor risipi.