Te ascund de tristețe și te caut
Prin toate deznadejdile lumești
E ziua ta iubite și mă rog de-un flaut
Să-ți cânte lin din rapsodiile cerești.
Iți sap cu grabă numele pe stele
Și dalta are alchimie de moment
Rămân perdanta visurilor mele
Cu teama pentru rolul ei evanescent
Te-aștept cu strofele la pândă
Rog soarele să facă iar lumină
Scriu litere cu mâna tremurândă
Să fac poem, singurătate mai puțină
Alunec pe versanții acelui cîntec
Enigmele din mine-ncet oftează
E ziua ta iubite, vreau descântec
Știu fluturi ce-ntre ei se pariază
Te-ascund de fericire și te caut
Ești Iris trist, cu ochii-n în pământ
Las vântul să pornească și pe flaut
Il rog să cânte..nu mă mai frământ...
Vina
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
Dintr-o vină
Şi iubirea cea mai pură
Se destramă, se distruge
Şi-i urmată de deznădejde,
Suferinţă ce în suflet se ascund
Fără a spune nimănui
Cât de adâncă-i rana lui,
Dar nu pierde acea speranţă
Ce există în orice viaţă
Care vindecă ,alină
Şi îngroapă orice vină
Cam aceasta este ideea poemului ce exprimă un zbucium sufletesc(sper să nu fie real şi personal) transpus poetic destul de ingenios.
Felicitări !
E o vină de uitare d-le Istrițeanu.. uitare, neatenție, viață socială sufocantă, o vină asumată, recunoscută și revendicată. Și da, o zi din viața noastră nu trebuie uitată nicicând, e mesaj e și zbucium sufletesc. :)