COLINDE, COLINDE...

de ISTRITEANU în Poezii Creştine 0 comentarii

Colinde, colinde...
Lumina în pom se aprinde
Zăpada afară scânteiază
Darurile din pom se luminează
Bucuria pe toţi îi cuprinde
Şi pe cei mari, cât şi pe cei mici
Ce par lângă pom ca nişte pitici


Colinde, colinde...,
Spuneţi prin fumoase cuvinte
Despre acele Taine Sfinte
Dintr- o noapte vestită
Când s- a întâmplat o naştere ne mai întâlnită !
Anunţată de- o stea de pe cer
Plină şi ea de mister!
ŞI de nişte magi veniţi dinspre răsărit
Daruri să aducă şi să- L vadă
Pe Pruncul cel Vestit !
Născut într -un staul
Care va fi Fiul Domnului cel Bun,
Iar Mama, Fecioara, Preasfântă
Ce de atunci s- a numit,
Maica Domnului Neprihănită !

Colinde, colinde...,
Spuneţi prin frumoase cuvinte
Cum să ne luăm rămas bun
Ca să ne vedem de al nostru drum
De la gazdele noastre primitoare
Şi atât de bucuroase şi zâmbitoare
Ce ne- au dat mere,
Mere şi nuci
Pentru că le- am colindat pe ele,
Cât şi pe- ai lor prunci.
Ne- au mai dat la final şi bani,
Iar noi să le urăm :
Sănătate, noroc şi...
La mulţi ani !

24 12 2020



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!