Fratelui

de manim în Poezii de Rămas Bun 0 comentarii

Tu, cel ce viața ai iubit-o și sens mereu i-ai dat;
Tu, care-ai fost exemplu în a trăi cu-adevarat,
În a munci cu dăruire, în a iubi desăvârșit -
De ce ne-ai lăsat singuri, de ce ne-ai părăsit?!
De ce ai stins lumina ce-aievea ne-ndruma,
În a atinge visul, continuu cu ardoare a-nvăța!..

Și după ce-ai dezvăluit ce-nseamn-a fi bărbat,
Și soț, coleg, prieten, gazdă, și frate admirat,
În veghea cui ne lași? Ca tine nu mai sînt..
Pe ei spre-a nu-i umbri de-aici, de pe pamânt,
Pe sfinții cerului, pe cei mai nobili dintre zei -
În lacrimile noastre te-au furat. Să fii etern cu ei.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!