Înapoi.


Ca-n papară din infern,
Ochii tăi sfidează jocul,
In urgia-ti că să ți cern
Fulgi de nea s-astampăr focul.

Tot cea a fost sau va sa vie,
Ochii-ți ard și năpădesc.
Din puseu de nebunie,
Mă alungi și inebunesc.

Ochii mei mi se destramă,
Și mi privirea mi-e orbita
Când urgia-ți nu mai cheamă
Cruda, rece și simintită.

Nu mai ești, n-ai fost, n-ai cum
Tu fantasmă și nălucă-
Drumul meu îți e alt drum,
Du-te, pleacă. Sa se duca.

Te ador. Imaginar
Și te am, te simt, pe veci,
În urgia-ti mi-e hilar
Am crezut că n-o sa pleci.

Te aștept, singur, stingher,
Și mă rog la zei la tot
In sminteala-mi le mai cer
Sa te am, de-am sa mai pot.

Zei păgâni și de acum
Aduce ți mi-o-napoi,
Arde! Plânge! Fi-mi oricum
Dintr-un eu, sa fim iar noi.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!