Am adunat

de Lernick în Poezii de Dragoste 0 comentarii

Am adunat în ochi, incandescentă,
O întrebare ca o frunză arsă
Ce curge prin nervuri, fosforescentă,
Și-n ochii tăi întrebători se varsă.

Am adunat, din frumusețea lumii,
Albastrul ce îmbracă pomii verzi,
Umbra ce-o varsă pe pământ tăciunii
Nopții, a căror sevă o încorporezi.

Am adunat o zi lângă o noapte
Și negura din zori și din amurg,
Am adunat un milion de șoapte
Și ți-am zidit făptura ca pe-un burg.

Te-am adunat, bucată cu bucată,
Din rime line și mângâietoare,
Le-am așezat, așa cum te-am văzut  visată,
Lângă mirarea apei născătoare

Și le-am lipit cu sărutări rebele,
Cu lacrimi înzecite pe ascuns,
Am respirat cu gândul peste ele
Și-n mine te-ai înfiripat un jar, răspuns



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!