Mă căutam în mulțimea de voci


Mă căutam ades în mulțimea de voci
Ce-mi spulberau pacea,
Și nu puteam să m-aud.

Așteptam plină de teamă un răspuns.
Așteptam să-nțeleg de ce pierd
Din vedere-al meu scop
De câte ori mă-ntorceam să privesc în trecut.

Trecut ce îmi pare acum
Dulce-amărui, presurat cu secvențe
Ce-aș vrea, dacă pot, sa le șterg sau să le uit.

Pe unele însă, vreau să le am totdeauna aproape și vii în memoria și inima mea,
Să le țin legate de mine așa cum îi am sau avut
Pe oamenii ce-mi sunt sau mi-au fost așa dragi, acum sau atunci.

Iar azi când mă caut în mulțimea de voci
Închizându-mi ochii,
Aproape că nu mai aud.

Nu mai aud în voce durere, nici teamă,
Ci un soi resemnare caracteristică oamenilor ce se simt protejați și iubiți.

Sunt fericită că am învățat, și încă învăț, să privesc înapoi, zâmbind în tăcere,
Să iubesc, să nu judec,
Să trăiesc fiecare zi ca și când ar fi ultima.

Am învățat că toate trec, dar ce rămâne
Este  ceea ce lași să crească odată cu tine:
Durere, remușcare, vină, invidie, ură
Sau dragoste, pace, iertare, bucurie și dor.



2 Comentarii

  • de DumitruFliurta

    Frumoasă. Felicitări.


  • Avatar of InimadeArgintde InimadeArgint

    Mulțumesc pentru apreciere.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!