Am omorât un purice de două ori

de Khalil în Poezii despre Viaţă 2 comentarii

Am omorât un purice de două ori,
Știți de ce?
Pentru că el e mic și eu sunt mare,
Prima dată l-am omorât pentru că am vrut,
A doua oară pentru că pur și simplu
Nu mi-am dat seama că e același,
Atât de neînsemnat a fost pentru mine,
Dar marele univers divin merge înainte
Și într-o zi când Divinitatea se va trezi din somn,
Va întinde mâna către frumoasa noptieră de stele
Colorată cu praf galactic, după ultima modă,
Ca să oprească alarma de la ceasul universal al timpului,
Iar în acest proces din greșeală va da cu mâna
Peste o mică pată albastră, plutitoare, la întâmplare,
Și o va rade din decorul camerei sale,
Ca și când nu ar fi existat,
Știți de ce?
Pentru că noi suntem mici și ea e mare,
Și marele univers divin merge înainte



2 Comentarii

  • de DumitruFliurta

    Cu mult timp în urmă din auzite mă gândeam și eu ; când moi înfățișa la hotărârea lui Dumnezeu neavând mare păcate voi lăsa capul pe genunchii lui Dumnezeu da el va pune mâna pe capul meu (ce închipuire fericită). Citind descrierea dumitale eu vreau să spun că universul demult a pus mâna pe pata albastră și iadeterminat un loc pentru miliarde ce au trecut ,și pentru miliarde ce vor mai fi . Da nu-i exclus că poate să se întâmple, dar noi fiind materie vie creată de univers și la rândul nostru creând materie de tot felul putem să ieșim din multe situații char și grele. Mă interesează poeziile dumitale. Am mai citit și din cele editate mai demult. Am scris char comentarii. Dacă am să am ocazia am să mai citesc dacă vei mai scri Succese.


  • de Khalil

    Vă mulțumesc mult! Apreciez!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!