MIRACULOASA ÎNTÂLNIRE

de ISTRITEANU în Poezii de Dragoste 0 comentarii

Oare...,
Cum de ne-am întâlnit !?
Eu te- am văzut,
Tu m -ai privit
Deasupra era cerul albastru senin
Asemănător ochilor tăi
Ca un cort imens , nemărginit,
Iar undeva acolo sus, spre zenit
Se afla poate steaua noastră,
Care ne-a pornit
Unul spre altul
Venind fiecare din al său
Mic infinit.
Mă uit, te uiţi...
Şi la toate renunţi,
Câte ele sunt
Numai tu eşti,
Iar eu.. la rându-mi exist,
Şi amândoi sub blânda adiere de vânt
Cel ce s -a- ntrupat întâi
A luat din Lumina pură
Si a dat- o mai apoi
Şi celuilat,
Care ai fost tu...,
Ca femeie,
Iar eu ca bărbat
Te -am aşteptat
Să apari în viaţa mea
Acest lucru a contat
La momentul ce ne -a fost dat
De hazard, de sortire
Acea miraculoasă întâlnire !
Care va rămâne
Cea dintâi cărămidă
Cu care s -a zidit a noastră iubire
De- atunci viaţa mea se aşterne
Peste ale mele cuvinte,
Viaţa ta a rămas aşezată
Lângă o delicată vază
În ea cu o floare albă
Ca o frumoasă...,
Rochie de mireasă !
Ne privim...,
Uneori îndelung şi mai aparte
Şi- n iubire trăim,
Cu al ei foc neîntrerupt
Cu făcări mai mari, sau mai mici
Ce prin timp... nu se sting...

17 - 18 02 2o21



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!