UN MIRACOL NEVĂZUT


Timp de- o clipă,
Timp de-o viaţă
Ne tot umplem cu speranţă
C- o să vină acel timp
Plin cu vise mari, măreţe
Unele chiar îndrăzneţe
Plin cu atâtea şi de toate
Fără chin , fără de moarte
Şi tot trec zile şi nopţi
Stăm cu ochii în spre bolţi
Bolţi înalte şi- nstelate
Ce- s adânci şi populate
De stihii nenumărate
Ce nu- s scrise în nici- o cartee
Iară noi mereu ne zbatem
Să ajungem mai departe
Dar ne pierdem în mici planuri
Ce se năruie pe rând
Până când se aud plângând
Oameni mulţi şi mulţi cerniţi
Cu privirile în pământ,
Ce trec prin locaşul cel cu sfinţi
Stând în şiruri, toţi la rând
Aşteptând tot aşteptând
Un miracol izvodit
Care până acum ...,
De nimeni n- a fost văzut
În acest colţ...,
De planetă rătăcit...

4 - 03 - 2021



3 Comentarii

  • de DumitruFliurta

    Am trecut și am citit. Foarte frumos. Atâtea gânduri adevărate deșirate aici care sunt adevăruri. Felicitări.


  • de DumitruFliurta

    Da! Noi trebue să îndrăznim să protestăm împotriva morții. Să o chemăm la luptă dreaptă ca în poveste. Ce bine ar fi dacă am birui.


  • de ISTRITEANU

    Mulţumesc mult D- le Fliurta pentru trecere, citire şi apreciere şi aveţi dreptate poemul e de tip existenţial având ca temă zbuciumul oamenilor de- a lungul vieţii în vedrea rezolvării unor probleme imperiase ale lor. În unele cazuri şi pe cai miraculoase....


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!