Şoaptele mamei

Avatar of kolibride kolibri în Poezii de Dor 0 comentarii

Vin cocorii, vin acasă
Cuibul vechi să-l mai cârpească.
Numai tu, copilul mamei,
Uitaşi casa părintească.
Ai plecat parcă aevea,
Să te-ntorci când poama curge.
Dar butucii vechi de vie
Sunt uscați cam toți, de-atunce.
Ai plecat în țări stăine
Unde spusei că-i mai bine,
Dar uitai de rădăcina,
Care mai zvâcnește-n tine.
Uitai câmpul plin cu aur
Cum se clatină sub vânt.
Oare nu-i o bogăție?
Nu e raiul pe pământ?
Uitai mirosul de grâne,
Scrijetul de coasă-n verde.
Uitai pasărea măiastră,
Ce din cer trilul și-l cerne.
Poți iuta, oameni și drumuri,
Fapte, ce le vrei uitate.
Dar din suflet nu vei scoate
A mamei duioase șoapte.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!