Alinare de la tata

Avatar of kolibride kolibri în Poezii despre Tată 1 comentarii

Îmi pictează noaptea vise,
Tresar ades prin infinitul lor.
Mă tot cheamă-n vis, acasă,
Salcâmul tatei din pridvor.
Prea mă frige amintirea
Anilor ce s-au cernut.
Tot aștept încă privirea,
Ochilor ce i-am pierdut.
Plâng, când soarele răsare
Și amurgul când mă prinde.
Tot aștept smerită-n poartă,
Sub salcâm tata să-mi cânte.
Cânt de dor, țesut cu glume,
Cum doar el știa a spune.
Dar te-ai dus, tată, te-ai dus
Ți-ai luat salcâmul sus.
****************************
Se trec anii, noi ne trecem,
Doar salcâmul de la poartă
Ne arată că se poate,
Să ai viață după moarte.
Își înalță azi mlădița
Tânără spre cer s-ajungă.
Să-i șoptească tatei parcă,
Că e strajă-n a lui poartă.
Că in locu-i ne-ntâlnește
Și ne-așteaptă cu-o cântare.
De la vânt, prin frunza-i lată,
Alinare de la tata.



1 Comentarii

  • de DumitruFliurta

    Foart

    e frumos spus în poezie


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!