Inhibiții


Ținem în minte doruri
Pe care nu le împărtășim nimănui.
Strângem în inimi amoruri
Ce par dulci la-nceput,
Dar cu timpul devin amărui.

Dar ce folos e să trăiești
Fără să îți dai voie să simți
Și să zici ce gândești?
Ce rost are să-ți amintești
Ce ai greșit și ce n-ai făcut
Când nimic nu mai poți să îndrepți?

Tot ce poți ca să schimbi e prezentul,
E minutul pe care-l trăiești chiar acum.
Nu lăsa iubirea și dorul să zacă în taină,
Nu-ți ascunde privirea, nu privi înapoi.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!