Zgomotul lumii

Avatar of star77de star77 în Poezii despre Viaţă 0 comentarii

munte
cu tălpile ude
mă răscolesc
casă adâncită
în umbra pământului
doar secundele mai zvâcnesc
gânduri
pendulul ca viața
consumată pe jumătate
pe partea întunecată a străzii
o sirenă țipătul metalic
promite tăcerea
o nouă zi o nouă stea
fără nume
florăresele râd
pipăind n buzunare
plecările grăbite
2, 4, 6 număr intersecțiile
rătăcesc o iau de la capăt
orașul acesta solitar
mă îmbrățișează
tot mai strâns

ca o aripă a luminii
brațul copilului
de lângă mine



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!