PE SCENA VIEȚII


Am rămas actor pe scena
Vieții mele de artist,
Râd și plâng, așa mi-e gena,
Astăzi vesel, mâine trist!

Chiar de mulți îmi poartă pică,
Că-s femei, că sunt bărbați,
Eu trăiesc fără de frică,
Oamenii greu sunt schimbați!

Cine nu mă place, bine!
Nu mă schimb după cum vrea,
De vreau, eu mă cert cu mine,
Mă simt cool în pielea mea!

C-am trăit cu nu știu cine...
C-am făcut eu nu știu ce,
Am greșit, îmi aparține!
Toți greșim și asta e!

Că mă apăr cu putere?
Este necesar, firesc,
Tot ce sunt îmi e avere,
Calea singur îmi găsesc!

Poate că pe scena vieții
Rolul o să mi-l mai schimb,
Însă nu-n rele intenții,
Știu cu grijă să îl plimb.

Ce fac eu, ține de mine,
Ce faci tu, la fel de clar,
Însă, uită-te la tine
Când vorbești mult în zadar

Fără strop VOCABULAR...!

REC, MOLDOVA NOUĂ, 08.04.2021



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!