N-O SĂ-ȚI MAI ASCULT CHEMAREA


Nu mai găsesc cuvinte care
Să definească-ndeajuns
Că m-ai rănit atât de tare
Când de iubiri eram pătruns.

Și m-ai lăsat ușor în spate
Și ai plecat așa grăbită
Cu ale mele versuri toate
Ce te făceau deosebită!

Și le-ai luat plecând la alte
Iubiri ce-n palmă să te țină,
Ai tot visat averi, palate
Fără să simți vreo mică vină.

Și știu, că mi-ai ascuns plecarea
Așa tu ai făcut mereu,
Dar n-o să-ți mai ascult chemarea
Când îmi vei spune ÎMI E GREU...!

REC, 12.05.2021



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!