CALATORIE PRIN MIRACULOSUL TAU ADANC


Te -ntorci în timpul
Ce- a trecut
Din care mult ai și pierdut
Cu lucruri neînsemnate
Fără de rost, fără valoare
În viața - ți care până acum
Aici s - a petercut
Pe acest pierdut Pământ
În Universul fără margini
Pe care undeva...,
Ce - a fost cândva
Ți - a fost sortit,
Să fii ..., pintre cei vii!
E drept că la acel moment
Era sortire, era și puțin hazard
Care s -au strâns într - un destin
Ca să exiști ca întrupat
În totul tău de gânditor
Din totul ce este peste tot,
Dar..., din când în când
Mai treci prin amintiri
Cu al tău gând misterios,
Ascuns și atotcuprinzător
Ce nu se vede nici acum
Și poate..., nici cândva...,
Vreodată în viitor
De ochiul omenesc
Așa cum el a fost croit
Atunci, ce a rămas în urmă...,
Undeva,,,, demult
Întipărit în timpul
Ce pare mereu că- i...,
Infinit !

2 - 5 07 2021



2 Comentarii

  • de Khalil

    Nouă oamenilor ne place să ne considerăm ca fiind axis mundi, suntem speciali, că doar așa ne cuprinde mintea noastră, dar și fragili și poate puțină întâmplare, un pic de numere ieșite la aruncarea zarurilor. Totuși amintirile rămân o ancoră misterioasă, curios cum omul se întoarce inevitabil la trecut.


  • de ISTRITEANU

    Mulțumesc d-le Khalil și aveți dreptate că uneori ne credem mai mult decât suntem dar înotăm nimicnicii și nu observăm esențele, din lipsă de înălțare spirituală ...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!