#########


Trec ani la rînd și parcă minte-mi crește,
Dar multe încă am de învățat,
Pornesc spre viața care mă ferește
De tot ce-i rău, dar tot ies vinovat
De toate ce se-ntîmplă-n astă lume,
Ce mă doboară pînă la pămînt.
Ajung pînă la timp cînd n-am a spune
Nimic. Eu voi cădea de tot curînd.
Totu-i pierdut, mă simt slăbit și rece,
Mă doare-n piept, piciarele sunt moi.
În juru-mi spun că toate curînd trece,
Dar eu nu pot să cred cuvinte goi.
Ce bine ați văzut în astă lume?
Ce face-ți voi să fie mai ușor?
De unde voi vă face-ți mare nume
Cînd toți se nasc, nimic nu fac și mor?
Trec ani la rînd, dar nu văd eu schimbarea,
De mii de ani pe care îi trăim.
Noi oamenii suntem doar îmbinarea
Între o stîncă și un pantomim.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!