Ce nu putem ști

de Khalil în Poezii Diverse 2 comentarii

Spune-mi tu soare ce atâtea zile ai văzut,
De ce omul face și pentru ce este făcut?
Din miliardele de stele fix aici ne-am găsit,
O fi întâmplare sau destinul cel împlinit?

Vino mintea mea, să privim departe în abis,
Acolo unde nici gândul nu poate fi trimis
La lună, la stele, la idei, în depărtare
Cum dorim noi, dincolo de lume și de zare,

Cine nu ar dori să guste din necunoscut?
Din misterul dulce, adânc și de nemaivăzut,
Și când mai am puțin să îl ating nețărmurit,
Nimicnicia mea mă prinde deznădăjduit



2 Comentarii

  • de ISTRITEANU

    Sigur că e o frustrare a noastră că nu putem ști.., cât am dori , avem la îdemână însă fantasticul gând ce-i fârâ piedici și mai diminuă din zbuciumu și deznădejdea noastrăl,. deși cu ele vom rămâne. Poemul sugerează aceste lucruri,...
    Felicitări !


  • de Khalil

    Așa este, cred că doar gândul fără limite, care în același timp ne condamnă la a ști că nu poți să ști totul, ne salvează dintr-o eternă și paradoxală tristețe datorată acestei bariere. FANTASTICUL întradevăr poate e una dintre cele mai dulci salvări.
    Mulțumesc!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!