Bîlciul deșertăciunilor

de manim în Poezii Diverse 2 comentarii

Un teatru al absurdului, un bîlci
Ce-i regizat doar parțial de-actori,
Bufonerii cu sensuri aparent adînci
Trăim, convinși că suntem regizori.

Negăm voit singurătatea, umbră,
Proscrisă-n luci de proiectoare.
Din dezvoltare facem ocnă sumbră
Stingînd lumin-ascunsă-n fiecare.

Acumulăm sa ne mîndrim, futilități,
În goana dupa status și-aprobare,
Și nu vedem ca suntem acceptați
De cei ca noi, lipsiți de-orice valoare.



2 Comentarii

  • de Khalil

    Constant creăm un drum pe care iluzoriu credem că îl dorim, ca atunci când ajungem să pășim pe el, să ne plângem că nu ne este bine. E comic. Ca un circ. Și fiecare dintre noi poartă o mască jalnică și demnă de milă. Dar da, măcar dacă ne-am da seama că fiecare dintre noi trăim în aceeași mizerie umană, poate atunci acest trai ne-ar fi mai ușor, ținându-ne de mână și acceptându-ne pe noi și pe ceilalți.
    Îmi place mult poezia ta!


  • Avatar of suride suri

    Cred ca ar putea să-ți fie pe plac poezia chineză din perioada medievală


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!