-= Ea, altfel =-

Avatar of GiHerode GiHero în Poezii Filosofice 0 comentarii

Ea este ca noi, deși o percepem altfel.
Cu ochii înfundați și cearcăne,
părul rar și cărunt, dar lung,
lung, precum existența Sa.
Este aici de la început.
Orice început, evident, are și un sfârșit.
Ea ar fi definiția sfârșitului.
Deși multe începuturi
au plecat anume de la Ea…
Este la fel ca noi, tot obosită,
tot pierdută între ieri și mâine,
întotdeauna blamată pentru ce nu a făcut
și folosită drept fațadă pentru intențiile altora.
Este obosită de noi,
este obosită să vadă doar ochi disperați
și plini de regrete.
Oare cu ce a greșit de a fost blestemată
să petreacă o eternitate în preajma noastră?
Ea este eternitatea.
Își împlinește destinul prin noi.
Chiar dacă ne cunoaște doar la final -
ne cunoaște cel mai bine.
Dezgoliți, speriați, cuprinși de dor și de frică,
implorând să mai primim o șansă.
Crezând că am putea face totul altfel,
din păcate doar crezând.
Cei puternici și plini de viață și determinare…
Altă dată.
Este confuză. De ce, de cele mai multe ori,
venim singuri, dar alegem să plecăm
împreună cu alții?
De ce alegem să îndreptăm destine către Ea
doar pentru a ne lungi propria existență?
Se simte neputincioasă, deși anume Ea
ar fi trebuit să fie judecătorul suprem.
Pentru că doar Ea ne cunoaște cu adevărat,
dureros de adevărat.
Cum ar putea să întoarcă blestemul
și să ne cunoască la început?
Să ne aducă pe această lume în loc să ne ia?
Dacă ar putea traversa această punte
și folosi toate cunoștințele acumulate
pentru a ne ghida prin existență…
Poate am avea o lume mai bună?
Poate…
Ochi triști și plini de milă are.
Și-ar dori să-i închidă și să ne lase aici.
Lângă noi -
atât de multe persoane
care pleacă pe nedrept și prea devreme.
Dar nu poate. Nu poate nici măcar clipi
pentru că este blestemată să îndure
alături de noi. La fel ca noi.
În fiecare zi și în umbra nopții
să fie lovită de pietre,
și învinovățită pentru tot ce nu a făcut.
Ea doar este acolo. Nu a ales să fie.
Spre deosebire de noi - Ea are o singură cale,
dar anume noi, având mai multe -
mereu trăim de parcă am fi Ea -
fără opțiuni, blestemați.
Înconjurați doar de regrete
și capete de drum.
Poate că anume Ea ar trebui
să fie aici în locul nostru
și noi să fim acolo, în locul Ei,
pentru tot ce am făcut, facem
și încă vom face.
Poate după doar o eternitate în locul Ei
vom înțelege ce facem greșit
și ne vom schimba?
Sau poate nu…
Ea are nevoie doar de o pauză.
O pauză de la noi, o pauză de la infinit,
o pauză de la finit, de fapt.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!