Ploaie la capăt de august


Cerne
atât de mărunt și atât de ușor-
privirea-mi se țese cu fire de apă
și uit de sfârșit,
și viața-i un dor,
în care,
atâtea și-atâtea
mai pot să încapă!
Haosul,
netrecând de al vieții miracol,
îl tulbură încă pe Faust
la un capăt de august;
strigă crispând mondialul oracol,
dar nu-l mai aud-
demult l-am lăsat
la celălalt capăt...
Pătrund
în adâncuri săpate în piept
prin tuburi de nai,
pe arcuș de vioară
și nu mai rămâne
nimica nedrept,
din piept
când privesc
cum plouă afară...
A.Lipcanu, 26.08.2021



3 Comentarii

  • Avatar of suride suri

    O altfel de cunoaștere a sinelui ”prin tuburi de nai de arcuș de vioară” face ca lumea dinafară să devină nici mai mult nici mai puțin decât perfectă


  • Avatar of Jucude Jucu

    /privirea-mi se țese cu fire de apă/
    super, plăcut!


  • Avatar of pruteande prutean

    Cred eu, că lumea o vedem totdeauna prin noi, cu concepție. Din piept, am încercat să văd lumea fără mine... Suri, Jucu, vă mulțumesc de popas și reflecție.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!