-= Ea =-

Avatar of GiHerode GiHero în Poezii Filosofice 2 comentarii

Ea este începutul.
Ne primește în regatul Său
și ne este întotdeauna alături.
Nu are formă și chip.
Poartă rochii și cămăși,
și lumina o poartă.
Poartă speranța în ochi,
ca să o poată dărui
atunci când ne cuprinde întunericul.
Ne poartă pe noi și,
undeva adânc în suflet,
își dorește să o purtăm și noi.
Să o purtăm în clipe de glorie,
la răsărit, dar și în clipe
de rătăcire, la apus.
Dar, dacă ai putea să-i rupi haina
și să o vezi goală, așa cum este,
nu așa cu vrei tu să o vezi…
ai găsi-o vulnerabilă,
lipsită de orice sens și scop.
Ai realiza că este aici
indiferent de ce faci,
de cine ești,
de cum petreceți timpul împreună.
Ea este timpul.
Este la fel pentru toți și cu toți.
Nu face diferențe între noi -
ne lasă acest privilegiu nouă.
Doar ne place să dezbinăm
și să facem diferențe.
Dar de ce să facem diferențe
atunci când am putea, de fapt,
să facem diferența?
Am putea folosi timpul,
petrecut împreună cu Ea,
făcând lumea mai bună,
viețile mai frumoase,
momentele de neuitat.
Nu este posibil să trăiești fericirea altora.
La fel, nu este posibil
să fii fericit atunci când semeni răutate.
De ce nu am petrece clipele
pe care le avem la dispoziție
în felul în care ar face-o mândră?
Să poată, cu zâmbetul pe buze,
să ne petreacă pe partea cealaltă.
Pe partea unde ne va aștepta tot Ea.
Ea, altfel…



2 Comentarii

  • de demmetra

    Ea este începutul
    Și nici sfirsitul


  • Avatar of suride suri

    Interesant poem. Când vreau să simt/să cuprind cu gândul ce este Viața, mi-o imaginez ca o substanță de gen feminin


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!