Hipnoză

Avatar of suride suri în Poezii despre Viaţă 6 comentarii

ne rănim ah
cum ne rănim
alergând în tălpile goale pe cioburi mărunte
presărate cu așa-numită dragoste
de aproapele și privirile
se lipesc avid
cu-n fel de nefirească sete
de urmele însângerate
am vrea desigur să ieșim din dansul pervers
din hipnoza mișcării provocatoare de răni
care lasă urme purpurii
inflamate și mult arzătoare
înlănțuindu-se înlănțuindu-ne în zile rapace
însetate de răsărituri și apusuri pure
peste legănarea nesfârșită a mării



6 Comentarii

  • Avatar of Jucude Jucu

    sunt și eu hipnotizat de tot ce scrii,
    în sens bun!


  • Avatar of pruteande prutean

    Da, cu toții sântem formați și propulsați în viață din copilărie, cu clișeele și programele cu care ne-a pălit norocul pe fiecare în parte și pe toți împreună. Iar cioburile presărate cu dragoste părintească, apoi -diferită, alimentau mereu ridicarea catargului pe prima mare care aveam s-o întâlnim în cale...Dar, cu siguranță, altfel nu se nășteau aceste rânduri, puțin rătăcite, ca și timpurile din care vin. Succes, viață!


  • de Khalil

    Cu tălpile însângerate șu cu durerea înțepătoare, parcă tot nu aș vrea să ies din acest joc dulce care mă încântă!


  • Avatar of suride suri

    Mulțumesc, hipnoza în sens bun e o invenție de-a noastră, ca și cea despre care am scris. O aleg frecvent pe cea în sens bun, prin poezie.


  • Avatar of suride suri

    Părinții... poate, dar mai ales persoanele de care ne apropiem prea mult pot deveni personajele unei realități sucite, în anumite condiții, din cauza așteptărilor ireale sau pur și simplu din voia hazardului.


  • Avatar of suride suri

    Mulțumesc, Khalil


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!