Intrebare


Alergam desculț prin rouă, dis – de - diminetă-n zori
și ca pe o binecuvântare o simțeam rece sub talpă,
contemplam tot răsăritul, astrul, cerul fără nori,
luciul lacului din vale - unde vitele beau apă.
Vă întreb încă o dată.
Nu era copilărie - fericită, adevărata?
Ce copil mai zburdă astăzi pe câmpiile înverzite,
chicotind de bucurie fără grija zilei de mâine,
cu genunchii sângerânzi de la pietrele-ascuțite
mulțumiți fiind desiguri - cu un colț negru de pâine?
Vă întreb încă o dată.
Nu era copilărie - fericită, adevărată?
Cine se mai scaldă, astăz,i într-un lac cu broaște multe
sau se cățără printre ramuri cu mâinile s-atingă stele?
Visele erau frumoase - cu întâmplări nebănuite
cu povești la gura sobei încălzită cu surcele.
Vă întreb încă o dată.
Nu era copilărie – fericită, adevărată?
Câți copii mai sunt acuma - ca să mai deschidă o carte,
cu nesaț să o citească din copertă în coperta?
Când pe-un telefon mobil au sute de emoticoane
sau văd filme deocheate.
Vă întreb acum pe voi.
Asta e copilărie?
Sau de vină suntem noi?



1 Comentarii

  • de Khalil

    Multe din bucuriile de altă dată au dispărut. Important este să ne găsim până la urmă propriile bucurii ca și copii, dar și ca adulți.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!