Autumnală

Avatar of semanticde semantic în Poezii despre Natură 0 comentarii

O frunză ruginie, azi, mi-a bătut în geam -
Trezind-mă din somnul cu gânduri răvășite,
Un loc, în suflet, i-am făcut - ca să o am
Sub așternutul anotimpurilor trecute.


E anotimpul meu - de viață și de cânt,
E sora mea de sânge, cu rochie străvezie,
Vine și pleacă, asemeni unei adieri de vânt,
Iar eu rămân într-o clepsidră - frunză vie.


Din an - în an, te-aștept - bătrână, doamnă
În pragul casei mele - să ne-nfruptăm din fructe,
Ești frunza care m-anfăsat - ești mamă,
Vin-o! Să te sărut- pe tâmplele cărunte.


Și-apoi... Te voi privi în urmă și pe tine,
Dar să nu uiti, trezește-mă! Și-n toamna care vine...



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!