Dezvăluire


Mă simt ca un vas transparent
Prin care vezi conținutul cu ochiul liber.
Mă simt ca și cum mi-ar fi sufletul expus
Pe-un umeraș la vedere, pe vitrină.
Mă simt ca o pasăre ale carei aripi sunt frânte:
Tânjește după libertatea cerului,
Însă nu mai poate zbura.

Și caut...
Caut în mine ceva de care să apuc
Să pot trage
Până reușesc să ies din acest labirint de gânduri opace.

Caut răspunsuri în oameni,
Și sunt dezamăgită de ei, de tine,
De căile voastre lăturalnice ce le numiți adevăr.

Cauți atenție, ca toți ceilalți
Cauți să fii special în ochii altora
Încât uiți care iți este menirea,
Uiți să fii om în tot sensul cuvântului.

Mă simt dezgolită
Acum că știi despre mine
Ce și unde mă doare și roade până la os.

Mă simt expusă, neprotejată,
Abandonată în singurătate.

Simt și știu că de-acum
Am rămas să lupt singură,
Să țin piept tuturor
Cu o singură armă:
Propria-mi autenticitate.

Nu sunt destul de puternică,
Nu știu dacă le pot face față,
Dar vreau să încerc,
Pentru că doar încercând afli
Să știi pentru ce lupți cu adevărat.



1 Comentarii

  • Avatar of Anadevisde Anadevis

    Foarte motivațional poemul!
    E ca un restart al sinelui.
    Frumos.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!