Nostim

de Khalil în Poezii Filosofice 0 comentarii

Curg pe o pânză încadrată,
e o ramă de incertitudini,
pensula anacronică
întinde ființa,
o pată vibrantă de culoare,
sar și revin
între certitudini iluzioniste,
am o vibrație
împărțită în colțuri rotunde
fiecare fuge într-o parte
ca o agitație de ADHD,
când cred că am dat de static
coasa absurdului
îmi retează gâtul,
singura certitudine îmi râde în față,
îmi dau seama că totuși moartea
nu moare,
e cea mai bună glumă a vieții



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!