Toamna mistică

de Khalil în Poezii de Toamnă 0 comentarii

E un covor de cărămizi vegetale,
Goliciunea stranie a siluetelor
Vorbește pe limba scârțâiturilor,
Bruma de cristal salută soarele,
Obiect al venerației veșnice,
Potecile își schimbă locul
Mișcate de ceața statică,
Fălcile nopții se închid
Tot mai mult peste ziuă,
Iar din gura ei se șoptește un secret,
Tăcut și tăios ca frigul
Se aude un mister
Mai adânc ca orice pastel



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!