La poale sub un pom uscat

de robert09 în Poezii de Dragoste 0 comentarii

“La poale sub un pom uscat”

La poale sub un pom uscat
Odihnesc două cripte
Acolo unde s-a-ntâmplat
Să fie soarta lor menită

Acum, ieri, odinioară
Pe când doar o criptă era
Un străin veni din zare
Și viața lor î-și amintea:

“Sub acest pom pima-ntâlnire
Când ți-a zburat zmeul a fost,
Î-ți era frică de-nălțime
Dar m-am urcat și l-am dat jos.

Apoi la școală-am mers de mână,
M-ai ajutat când mi-era greu
Prin viață am mers împreună
Și-alăturea mi-ai fost mereu.

Soție-apoi mi-ai devenit
Și doi copii tu mi-ai născut...
Nu demult ei au venit,
Nepoțeii i-am vazut.

De tine au tot intrebat
Ce faci și te întorci tu când?
De ce și unde ai plecat?
Dar n-am știut ce să răspund.

Pomul cu noi a crescut,
Aici veneam în doi mereu...
Jumate s-a uscat demult,
Cred c-a venit și timpul meu.”

Din zare soare răsări
Frunzele zburau pierdut,
Bătrânu-n pic mai zăbovi
Și-n orizont a dispărut...

Soarta lor le-au fost menită
Acolo unde s-a-ntâmplat
Să odihnească două cripte
La poale sub un pom uscat



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!