Ce neguri

Avatar of pruteande prutean în Poezii despre Viaţă 2 comentarii

Ce neguri- fantome de ceață-
Ascunse regrete din noi;
Sfârșește o toamnă măreață-
Cu roade, dar fără de ploi.

Cad norii în hibernare-
Ce duhuri neclare pe sat...
Nu ochii, privirea mă doare-
Cum asta-abia am aflat.

Devreme,mereu e devreme,
Că încă nu am rezolvat
A vieții ascunse dileme:
Fac școală, sau totuși-păcat...

Cad picături nevăzute
Pe trecătorii cărunți;
Un suflet, sub hainele ude,
Muncește la noile punți.

Nu știu de mai sânt, călătoare,
Acum, între cer și pământ,
Păsări și frunze și oare
Totul depinde de-un gând?

Ce neguri, ce oameni, ce viață,
Ce gânduri cu Sine-în doi...
E seară ori e dimineață-
Ce ochi, ce privire din noi...

Prea lungă-i deja amintirea
De toate ce altfel vor fi;
Lucrează la viață iubirea-
Ce timpuri, de a ne trezi...
A. Lipcanu



2 Comentarii

  • Avatar of miuostaciude miuostaciu

    Îmi place! Construcție, ritm, filozofie... Are sens timpul, momentul, evoluția...”Prea lungă-i deja amintirea/ de toate, ce altfel vor fi/ lucrează la viață iubirea/ ce timpuri, de a ne trezi ”!


  • Avatar of pruteande prutean

    Mulțumesc mult, mă bucur...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!