Declarație de iubire


Este o noapte liniștită. Afară este frig, un frig năprasnic de decembrie! Dar nu contează! Contează doar sclipirile stelelor, visele, ochii tăi... În sufletul meu este un foc, când mocnit, când năvalnic! Dar care arde necontenit! Acest foc este și suferință și leac. Cu cât trec zilele, îmi dau seama că nu pot fără a sa flacără. Dacă ar lipsi, sufletul ar fi un invalid.
Trăim într-o lume nebună, prinsă într-un ciclon cumplit și atipic. Crize de tot felul, pandemii, zile și ani care se petrec ca niște clipe. În ochiul furtunii este mereu liniște. Oricâte furtuni ar fi, oricât de mari ar fi, dacă avem timp și ochi și suflet să mângâiem o floare, să răpim clipe pentru a mai vedea licăririle stelelor și să adunăm în suflete aceste clipe, atunci nici o furtună nu ne va putea zdrobi! Și lumea nu va pieri!
Te îmbrățișez în suflet de când te-am văzut în acea poză cu pălăria ta albă. Și cu acea privire de un albastru ireal. Mi-a fost frică că aș mai putea iubi și să culeg roade amare. Am fugit de mine într-o lume străină, amăgindu-mă că totul va fi trecător și că voi fi mai liniștit dacă nu voi mai simți fluturi în stomac! Atunci nu știam că eram pe calea pierzaniei, că îmi omoram sufletul.
Dar, am fost învins! Pentru că iubirea învinge mereu!
Atunci, în fuga mea nebună de mine însumi, am rănit și nu mi-am dat seama decât mai târziu! În fuga mea de mine însumi, din cauza ta am început să fac opriri din ce în ce mai dese și mai lungi în gări până atunci necunoscute din adâncurile abisale ale sufletului. Și ceața se ridica greu, foarte greu și dureros. Pentru îți simțeam durerea ta peste durerea mea renăscută pentru ceea ce simțeam: un amalgam, la început, nedeslușit, de sentimente, uneori contradictorii. Când vroiam să te iubesc, apoi vroiam să fug din nou de frica repetării unor trăiri mai vechi și dure. Fugeam ca să nu mai trăiesc repetarea pierderii. De fapt te doream și fugeam de mine de frică să nu te pierd! Dacă aș fi continuat, te-aș fi pierdut. Definitiv.
Când ceața s-a ridicat complet, într-una din acele gări în care mi-am oprit sufletul ca să mai prindă puteri, am văzut că fugeam în direcția greșită! Trebuia să fug spre tine!
Și am făcut cale întoarsă! De atunci, fug doar spre tine!
Și așa voi face mereu. Poetul spunea: ”Mai lung îmi pare drumul / Acum, la întors acasă”. Știu, drumul e lung, greu, dar tocmai de aceea este frumos și merită să îl parcurg.
Nu știu ce va urma după această lume! Dar știu că te iubesc de atâta timp și că te voi iubi până la sfârșitul lumii și după aceea!
Chiar dacă tu, poate, nu o vei face!



1 Comentarii

  • Avatar of Jucude Jucu

    Să ai noroc! Super mesaj de dragoste!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!