Fiecare, în inima sa

Avatar of pruteande prutean în Poezii despre Viaţă 2 comentarii

Parcă toate rămân
în afară, când sânt iar cu Tine
și nimic nu mai e
într-un veșnic șirag de-ntrebări,
parc-ar fi să revin
lângă poarta casei bătrâne-
cu un ultim acord
din a mamei romanțe, mai ieri...

Ce aproape-mi Erai-
eram mic, nu știam despre suflet-
cât de clar îmi era
cum fac bine aici, pe Pământ
și nimic nu-mi cereai-
mi-acceptai omenescul meu umblet
și iubeam și uram-
până când, până când, până când?

Azi ași vrea să adorm-
poate mâine mai clar va fi totul,
poate-n noapte mă scalzi
în a Stelei Polare sclipiri
și a lumii exod,
binevol construind eșafodul-
poate mâine-l oprești-
miliarde sânt gata martiri...

E un ultim război-
câte-au fost pentru-a pierde pe alții,
e un ultim război,
ce se dă în afară și-n noi;
între linii-strigoi,
pe de-o parte și alta sânt frații-
pentru a ne trezi,
poate ai altceva pentru noi?..

Ce puțin a rămas,
Ce aproape sântem de-a-nțelege
că aceiași ne-mping
ca și-acuma sute de ani.
Doamne, fă un popas
și ne dă pe Pământ altă lege,
când, câțiva doar, iubind,
ar topi înțelesul ”dușmani”.

Poate că e așa-
ne-ai dat voie să facem noi lege
și-i destul să simțim
tot mai mulți, că sântem raza Ta;
am putea finisa
acest drum pentru a înțelege,
că războiu-l oprim
fiecare, în inima sa.
A. Lipcanu



2 Comentarii

  • Avatar of Anadevisde Anadevis

    Ce frumos!
    O introspecție intensă.... indiferent de greutățile din lume, avem încredere(El) și ducem misiunea (viața) mai departe. :)


  • Avatar of pruteande prutean

    Ce frumos ai sezizat... Mulțumesc!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!