Opreşte, Doamne, acest dezmăţ!

Autor: Anatolie, (06/07/2009 - 21:29)

La cerul înstelat privesc,
Poate-mi apare-n ochi un sfânt.
Încerc Domnului să-i vorbesc,
Să-i spun ce este pe pământ.
– Eu ştiu că eşti
atotputernic
Şi că de toate tu eşti vrednic,
Dar te întreb,
ca pe păstor:
– Cum să trăiască-acest
popor?
Adus complet la disperare
Iau drumul toţi peste hotare.
În ţară rămânând
bătrânii,
Iar foşti tâlhari,
le sunt stăpânii.
Prin sate case demolate,
Iar altele stau sub lăcată,
Câmpiile nu sunt prăşite,
Fiind şi ele părăsite.
Din lipsă de copii, la sate
Şi şcolile vor fi-ncuiate,
Va rămânea câte-un primar
Să fie strajă la hotar.
– Opreşte, Doamne,
acest dezmăţ!,
Că nimeni nu vine
din urmă,
Nu am de gând să te învăţ,
Dar poţi rămâne
fără turmă.
Pe cer apare chipul sfânt
Al Domnului
nostru,
Iisus.
Îngenunchez,
cad la pământ
Şi simt căldura lui
de sus.

• 1 commentarii
• Tema: Poezii Diverse