Muza mea ,raza de soare




Era nespus de ud, de întuneric şi de rece

Singur eram , în universu-mi paralel

Fără să simt că timpul trece , trece

În lipsă de vreun menestrel



Simţeam că pot scăpa de astă rîie

Că pot renaşte negreşit

Dar nu puteam in lipsă de tămîie

Să devin Bennu in sfarşit



Dar iată , viaţa-mi dă edulcoră .

A apărut din prăfuit condens

Sacră şi pura auroră

Să-mi dea culoare, vieţii sens



Şi cu buze de mătase

Rujate cu praf de stele

Inima îmi sărutase

Dezrobindu-mă de rele



Şi cu ochi de căprioară

Glasul dulce , cristalin

Mă pătrunse-n inimioară

Si trezi un mic suspin



A devenit gaura-mi neagră

Şi mă atrage întru totul

Ea spulberă orice pelagră

Hrănindu-mă cu absolutul


E muza mea , raza de soare



1 Comentarii

  • de Anatolie

    Ea spulberă orice pelagră

    Hrănindu-mă cu absolutul


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!