Bunica

 
 

Noi, care barza ne-a adus
În ciocul ei atât de mici,
Am fost extaz, am fost un vis
În primul rând pentru bunici,

C-am fost fetiţă ori băiat,
Depinde cum am stat suciţi,
Când ne-am ivit n-a mai contat,
Ei au fost cei mai fericiţi,

Şi-ntâiaşi dat’ ce a vestit
Bunica tuturor în sat
Că pe bunic nu l-a găsit
Pe unde oare s-a-mbătat (?!)

Dar după aia, când mergea
De mână cu-a’ lui nepoţel
Prin sat ce mare se dădea
Că semăna leit cu el!

Cu ea, la gălăgie doar,
Ştiind bunicu’ ce păţea
De-atâtea zile-n calendar
Şi muzica ce-o auzea :

Ba să se lase de pahar,
Că simt şi-acum fiorii reci (!)
Sau cel puţin la masă doar
Că nu mai e de patruzeci,

Ori, să se lase de fumat,
Ameninţându-l că în veci
Nu va dormi cu ea în pat,
Că nu mai este de cin’zeci,

Să lase cărţile de joc,
Să nu mai meargă la vreun meci,
Nici pomeneală samba, rock…
Că îi ajunge la şaizeci,

Şi-apoi bunicul, cu mult dor,
Gândind ca filozofii greci,
Ofta privind al ei picior :
De-aş mai avea eu şaptezeci!

Noi, care barza ne-a adus,
În ciocul ei atât de mici,
Prin viaţă trecem ca prin vis,
Copii, nepoţi şi-apoi bunici,

Însă…mă ierte Dumnezeu,
Bunica, cât ar fi de rea,
Şi nu vă spun prin ce trec eu….
Nimic n-ar fi fără de ea !

Valeriu Cercel


 
 
 
 

5 Comentarii

  • nu am comentat la celalte, cu timpul cam rau,dar sincer iti spun ca ce insiri aici, e foarte frumos!!!
    respect versul tau! o sa mai citesc, ca face bine!!!!!

     
  • chiar face bine versul domniei voastre!

     
  • Bunica!!!!!!!!!!!!!!!!

     
  • Valeriu, copii de azi parcă simt mai puţin decât noi.Poezia unge orice suflet.Eşti tot un dor.

     
  • Însă…mă ierte Dumnezeu,
    Bunica, cât ar fi de rea,
    Şi nu vă spun prin ce trec eu….
    Nimic n-ar fi fără de ea !
    Şi arăşi BRAVO!

     

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!