|Tristete|

Autor: sweet_rose, (07/11/2009 - 13:07)

In prag de iarna friguroasa
La un geam uitat din casa,
Privesc prin oglindirea sumbra
La luna rece ca o umbra.

Din ea un rece gind se lasa
Si ca un greu necaz m-apasa,
Necazul ca curind e iarna
Si sa uit complet de vara.

Copacii goi isi dau ultima suflare
Asteptind o mica alinare,
Frunzele se culca incet si usor
Pe faimosul covor.

Din lacul limpede ca lacrima
Se formeaza o grea oglinda,
Grea este ca patima
Mai grea decit osinda.

Prin farmecul ei se oglindesc
Cu lumina mare-a stelelor,
Zile de vara ce eu le iubesc
Si aroma dulce-a merelor.

Prin vocea surd-a noptii
Prin riul agitat ce curge,
O blinda parte-a amintirii
La suflet imi ajunge.

O amintire dulce-a zilelor cu soare
Si o amaraciune a celor cu ninsoare,
As vrea sa fie vara,as vrea sa fie cald
As vrea sa fie bine pe meleagul nostru drag.

Comentarii (0)

La această poezie nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!