Uitarea

Autor: fantoma14-87, (23/11/2009 - 21:48)

În moartea sufletului meu,
Speranţa strangulată se mai zbate...
Şi cît de greu mi-e şi cît de greu!
Cînd inima-mi greoaie-abia mai bate...

Ce îmi doresc nici nu mai ştiu,
Nici nu mai simt nimic în mine,
Căci dezamăgirea m-a învins -
A omorît...
Ce-aveam mai bun şi mai frumos în mine.

Te chem, te strig - suflare-amăgitoare,
Dar tu nu vii şi rana mult mă doare...
O ran-adîncă şi veşnic sîngerîndă,
De-amar şi lacrimi - muribundă -

Merg zi de zi fără gîndire,
Cu ochi-nchişi şi-un vis, o amăgire,
Mă face mîinile să le ridic
Şi vîntului-zbucium să mă dedic...

Şi sunt uşoară, transparentă -
Ca suflarea...
Uitarea...

Comentarii (6)

A scris lollyta_vis_54 la 23/11/2009 - 22:55:09

uitarea vine doar ....cand incetezi suflarea
alunga-ti cu cuvantul supararea

A scris lusi la 24/11/2009 - 13:21:00

Scrii foarte frumos.

A scris Daria la 24/11/2009 - 15:51:37

frumos....

dezamagire...si ura nu e deloc...

A scris maricika la 04/12/2009 - 13:20:40

Uitarea aceasta atit de dificila....

A scris dannylove la 04/05/2010 - 12:26:46

mi-a placut...nu cred ca va fiu uitare...va avea doar o alta voaloare..o mai putina valoare

A scris maridumitrache la 09/05/2010 - 16:11:52

frumoasea versuri............BRAVO!!!!!!!!!!!!
MS FRUMOS PT COMENTARIUL LASAT.
BAFTA

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!