Autentificare
Autor: lupusvetlana09, (10/12/2009 - 21:55)
Despuiat de vară şi de vise,
Nucule,în toamnă resemnat,
Aurul din frunzele-ţi aprinse
Între ram şi sol s-a destrămat.
Pleoapele-ţi se lasă obosite,
Dar un verde te mai ţine treaz
Dintr-un ciob de-aducere aminte,
Dintr-o rouă-n geană a necaz.
Brumele la fel ne împresoară,
Suntem sclavi aceluiaşi stăpîn,
Însă tu-i avea nu doar o vară-
Numai eu în toamnă-am să rămîn.
A scris Alexander_S la 10/12/2009 - 22:54:04
Suntem sclavi aceluiaşi stăpîn!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
A scris dannylove la 11/12/2009 - 01:23:10
Suntem sclavi aceluiaşi stăpîn
ai dreptate.....Bravo!
A scris Valeriu la 11/12/2009 - 01:23:37
Minunat si cuminte poem.
Multam !
A scris bodleu1952 la 11/12/2009 - 06:31:26
...Acelaşi stăpân - Timpul....
Tot EL ne aduce aminte să nu-l neglijăm, sa-i folosim fiecare clipită... Şi când v-a veni DESFRUNZIREA îv viaţa noastră să avem ,,cioburile amintirilor"
A scris maminineta la 11/12/2009 - 10:43:48
Ionel are dreptate.Poeziile frumoase raman ca si cioburile amintirilor.Deosebit.
A scris Dinu la 11/12/2009 - 11:04:04
Toamnele noastre nasc primaverile urmasilor nostri.
Nu vad tristete in randuri.
Sau nu vreau sa vad.
A scris Anatolie la 11/12/2009 - 16:01:24
Însă tu-i avea nu doar o vară-
Numai eu în toamnă-am să rămîn.
Un adevăr trist, dar curat.
A scris lupusvetlana09 la 11/12/2009 - 23:48:24
Mulţumesc mult,tuturor.
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!