Anotimpuri de dor

Autor: maryelena, (18/12/2009 - 15:52)

Albul se risipeste in zare,
Decorul prinde verde culoare.
Un ghiocel timid zambeste,
Sub palide raze straluceste.

Gorunul revine la viata...
Al ei dor se dezgheata
Printre ramuri se simte
Asfaltul trist si fierbinte.

Peste care norii varsa ploaia,
Cade grabita , stinge vapaia.
Vantul sufla si dezbraca
Gorunul ce adormise, parca.

Asfaltul se inveleste in graba,
Frunzele aurii sunt podoaba.
In luciul rece al baltilor
Se oglindeste al ei dor.

Vantul sufla slab...
Ingheata Gorunul alb.
Norii cern ninsoarea,
Cade lin , acopera valea.

Timpul nu se mai scurge,
Doar gandul ei mai fuge...
Si acel rece dor
Se pierde in albul decor.

Comentarii (2)

A scris fenixonu la 18/12/2009 - 22:24:05

decor!!!!!!!!!!

A scris lusi la 25/04/2010 - 15:35:09

Ritmul în versurile ce rimează este lovit de aritmie, nu are rigoarea unei poezii realizate în vers clasic
Lungimea versurilor urmează tipologia ritmului. Voi exemplifica numai primele două strofe
strofa 1-10, 10, 9, 10
strofa 2-9, 7, 7, 8.
Rimele folosite sunt deficitare pentru că
scurge nu rimează cu fuge,
slab nu rimează cu alb,
simte nu rimează cu fierbinte etc.
Rimele de genul zâmbeşte-străluceşte le poti folosi atuci când reallizezi versificaţii o cazionale gen pluguşor sau ceva urări la o petrecere, unor prieteni.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!