Mofturi boeme

Autor: star77, (29/12/2009 - 12:24)

sărbătorile mele ar trebui sa fie toate la fel
ca femeia-pădure cu părul pulbere de argint
pictată în tatuaje pe umeri pe sâni
şi valuri de mătase sărutându-i goliciunea
Doamne mă fă netimp decembre nins
opreşte clipele de catifea
în palmele copilului născut fără lumină
apoi cântul unei viori
îngheţat în ciobul paharului de vin
lângă inima bărbatului care mă iubeşte prea mult
cea dintâi vreau să fiu inspiraţia
să împart albul nopţilor ninse cu singurătatea poetului
mă striveşte între degete ca pe un bob de scoruş
şi mă aşterne cerneală sub pana cuvintelor

Comentarii (4)

A scris maricika la 29/12/2009 - 17:11:43

o poezie ft ft frumoasa....original...un stil care mi-a captat atentia...sunt versuri superbe....

A scris bodleu1952 la 29/12/2009 - 20:54:40

...O dorinţă, o taină, o speranţă....
Îmi place mult.

A scris Unactorgrabit la 30/12/2009 - 11:09:37

cuvintele mele sunt neincapatoare....poezia asta emana atata forta incat distruge gravitatia existentiala...si creeaza o stare de imponderabilitate...de plutire in sublim,trairile sunt atat de puternice incat fiecare vers se agata cu sufletul de sufletul cititorului....oferindu-i clipe de tandrete absolut memorabile....locul acestei poezii nu este aici...ci in inima oricui.

A scris star77 la 30/12/2009 - 16:05:22

@maricica, bodleu1952, ma bucura vizitele voastre. Merci pt lectura. La multi ani voua! :)

@Unactorgrabit
Nici nu stiu ce ma emotioneaza mai mult: versurile pe care le-am scris sau comentariul tau. Sensibil pana la refuzul de a crede ca esti un simplu cititor. Daca decizi vreodata sa-ti creezi un blog, as vrea sa fiu neparat invitata in ospetie. Mi-ar face mare placere. Sarbatori fericite, bon ami!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!