Convergenţa destinelor paralele

Autor: Chris39, (30/12/2009 - 13:30)



Distanţa dintre noi
Îmi proiectează trasee dureroase pe frunte
Şi atunci
Transform orizontul în compresă,
Spre răcorire temporară...
Între sufletele noastre plantează dorul
Borne kilometrice,
Iar distanţa cea mai scurtă dintre două inimi
Se concretizează într-un gând
Trimis cu viteză năucitoare...
Ne mângâiem prin şoapte rostite
Din interiorul dublei singurătăţi
Şi transformăm întâlnirile scurte
În paradoxale revelaţii sentimentale
Care confirmă teoria
Că destinele paralele
Se pot întâlni
În convergenţă neanticipată...
Universul este torturat de o comprimare bruscă
Atunci când te afli în braţele mele,
Iar bornele kilometrice cad una câte una,
Răpuse de dorinţă...
Inevitabila plecare către lumea ta
Înfige până la prăsele cuţitul incertitudinilor,
Iar eu îmi aşez din nou orizontul pe frunte
În vreme ce dorul readuce bornele kilometrice
În poziţie verticală...



Comentarii (3)

A scris star77 la 30/12/2009 - 15:52:27

"Şi atunci
Transform orizontul în compresă,
Spre răcorire temporară..." - secventa mea preferata. Frumos mai scrii. Azi am dat peste un blog pe care l-am trecut imediat pe lista celor preferate. Si tot acum aflu ca este al tau. Satisfactia mea s-a dublat. Sarbatori fericite!

A scris lupusvetlana09 la 30/12/2009 - 16:03:15

"Iar distanţa cea mai scurtă dintre două inimi
Se concretizează într-un gând
Trimis cu viteză năucitoare..."
Extraordinar spus!!!

A scris Chris39 la 30/12/2009 - 20:11:35

Vă mulţumesc pentru comentarii, vă aştept şi la mine pe blog şi - dacă sunteţi posesori de bloguri - vă rog să lăsaţi adresele pentru a ne citi şi de acum încolo...

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!