AM FOST ODATĂ NO MAN’S LAND

Autor: Chris39, (30/12/2009 - 20:50)

Îţi înfloresc gândurile în interiorul meu,
Sfidând temperaturile scăzute
Ale anotimpului,
Iar eu trăiesc explozia de culoare
La intensitate maximală
Şi mângâi petalele catifelate
Ce murmură cromatic o dragoste ferită
De cenuşiul realităţii
Care ne atârnă bile metalice la picioare...
Grădina sufletului
Se transformă sub ochii tăi verzi
Într-un tărâm de poveste,
Uitând suferinţele trecute
Ce produceau pe bandă rulantă
Buruieni ameninţătoare
Şi înţepătura insistentă a unor ciulini
Insensibili.
Evitam plimbările prin grădina din mine,
Întorcând capul în partea cealaltă,
Gândindu-mă să părăsesc eul nemulţumit
Pentru a-mi da întâlnire cu tristeţea
La fiecare colţ de stradă...
A fost de ajuns să sădeşti în interiorul meu
Speranţa
Şi să o speli cotidian
Cu apă de dor
Pentru a-mi descoperi extaziat
Fertilitatea nebănuită
A unui suflet revenit brusc la viaţă...

Comentarii (1)

A scris lupusvetlana09 la 02/01/2010 - 15:28:59

"A fost de ajuns să sădeşti în interiorul meu
Speranţa
Şi să o speli cotidian
Cu apă de dor
Pentru a-mi descoperi extaziat
Fertilitatea nebănuită
A unui suflet revenit brusc la viaţă..."

sinceritate tulburătoare...

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!