Dincolo de timp

Autor: star77, (13/01/2010 - 11:16)

braţe inerte sculptate tacit în calcar
pe tâmpla dreaptă nervuri încrustate
sunt anii ce-mi măsoară tristeţea

când noaptea îşi deschide gura aspră de lut
retina îmi tresare spasmodic sub pleoapă
pe un fir de crepuscul mă pândeşte nesomnul
şi gândul

închisă în mine penitentă a unei amintiri fără trup
sunt iubire dincolo de timp sunt femeia-stalagmită
când ochii tăi îmi picură iarnă în suflet
ştiu că sunt mai aproape de tine iubirea mea
şi sunt fericită

Comentarii (3)

A scris ecleziastul la 21/05/2010 - 20:31:16

dau de gandit ultimile 3 versuri. in genere poezia e destul de profunda. atat de mult te-a mutilat iubirea? faci aici compromisuri prea mari. risti sa-ti petreci toata viata ca o stlagmita hranindu-te cu iluzia picaturilor de iarna din ochii iubitului. picaturii care nu-ti sunt dedicate. cad pur si simplu

A scris ecleziastul la 21/05/2010 - 20:34:44

m-a impresionat poezia ta dar nu fac ovatii. cred ca lumea scoate mult prea usor cuvinte de lauda. o critica sincera ajuta mult mai mult decat un "extraordinar", Abia m-am abtinut sa nu strig chestia asta

A scris star77 la 27/05/2010 - 16:57:22

@ecleziastul
Multumesc mult pt trecere! Ref la comentariu, desi sunt picaturi de iarna, stai fara grija, ca sunt pt mine. :) Apreciez sinceritatea comentariilor tale. Nu am nevoie de ovatii, nu pt asta scriu.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!