Luna-n ceruri cînd se-nalță și luceafărul domnește

Autor: Alexander_S, (20/01/2010 - 19:34)

Luna-n ceruri cînd se-nalță și luceafărul domnește,
Cînd toate grijile m-apasă și în suflet mă scîrbesc,
Mă cobor încet în vale, unde rîul lin șoptește,
Unde florile visînde, balzamul lor tot răspîndesc.

Tot în juru-mi odihnește tot e pace și tăcere,
Chiar al nopții blînde șoapte ca prin vis se-aud ușor,
Peste-a grijii negre valuri bate-un vînt de mîngîiere,
Și al inimii furtună să alină-ncetișor.

Sub a stelelor lumină, în a lunei dulce raze,
Uit a lumii chinuri grele, mă simt iarăși fericit,
Simt ca prin natură mamă, al meu suflet înviază
Și speranței dulce rouă peste tot s-a răspîndit.

Și privesc cum cad din ceruri mîndre stele lucitoare,
Ele sunt a nopței lacrimi ce le varsă pe pămînt,
Precum varsă cu durere o fecioară-n desperare,
Lacrimi multe și arzînde pe-al iubitului mormînt.

• 1 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură