Urma de-o zi

Autor: maminineta, (29/01/2010 - 11:48)

În dimineaţa asta mai tare strânge gerul

Imagini ca de basm, la orice pas pe stradă

Senin şi gri apare deasupra noastră cerul

Iar pe pământ troiene sticloase de zăpadă.



Grăbeşti acuma pasul, îngheaţă răsuflarea

Te-mbată peisajul ce-i parcă din poveste

Crăiasa iernii aspră începe judecarea

Acestor vremi prea triste, cu biciul le plesneşte.



Deodată, ochiu-ţi fură- o imagine neclară

Ce zace în zăpadă, ca pe un tron imens

Un om cu o privire îngheţată înfioară

Statuie aşezată pe –al morţii contrasens.



Spre alte orizonturi privirea lui e dusă

Şi lumea care trece priveşte şi se-nchină

O tristă existenţă amară, e distrusă

Plecată prea devreme, în conul de lumină.



Nu vrem să-i ştim povestea, un om fără de casă

Ce viaţa lui pe drumuri, acum a luat sfârşit

Parcă mă roade vina, când pun ceaiul pe masă

Ce nemiloasă soartă, pe dânsul l-a lovit.



Aprind o lumânare şi spun o rugăciune

Un suflet trist ce urcă în ceruri de la noi

Şi viaţa-mi pare iarăşi numai deşertăciune

Nu poţi să cauţi aur, în munţii de gunoi.



La întoarcere, privirea îmi e din nou furată

De locul îngheţat cu lumânarea stinsă

Suntem societatea ce pare condamnată

Că a uitat trecutul şi acum, este învinsă.



Şi-n astă seară, iarăşi, ne strânge tare gerul

Imagini ca de basm, descoperim pe stradă

Senin şi gri apare deasupra noastră cerul

Iar pe pământ troiene sticloase, de zăpadă.

• 0 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură